Homosexualitate, adulter si alegere
Este homosexualitatea o alegere? Raspunsul la care am ajuns eu este “da si nu.” Tabara care marsaluieste pentru drepturile homosexualilor afirma ca orientarea heterosexuala sau homosexualitatea nu sunt alegeri pe care oamenii le fac la un moment dat in viata ci sunt inclinatii sau dispozitii cu care oamenii se nasc. Tabara celor ce sunt impotriva homosexualilor considera fie ca homosexualitatea este o boala psihica, fie ca este o alegere pe care unii oameni o fac din diverse motive (unul dintre aceste motive citate fiind experimentarea unui abuz sexual in copilarie).
Biserica Crestina a sustinut de-a lungul secolelor, pe baza Scripturii, ca practica homosexualitatii este un pacat, o violare a legii morale, atat in ce priveste legea naturala cat si ceea ce priveste legea revelata in Scriptura. In vreme ce Biserica (incluzand aici traditiile ortodoxe-rasaritene, romano-catolice si protestante-confesionale) recunoaste ca Dumnezeu si-a revelat voia in doua carti – “cartea” naturii si cartea Biblie – se pune intrebarea daca descoperirea stiintifica conform careia unii oameni se nasc homosexuali nu provoaca intelegerea crestina conform careia homosexualitatea este impotriva legii naturale.
Nu cunosc in detaliu studiile stiintifice prin care academicienii au ajuns la concluzia ca homosexualitatea este innascuta, iar , in aceasta cugetare, am sa presupun ca acest demers stiintific a respectat normele stiintei si concluzia lor este corecta. Din acest punct de vedere, ca si crestin, recunosc ca studiind natura, acei specialisti au descoperit ca homosexualii (sau macar o parte dintre ei) nu aleg sa fie homosexuali ci se nasc asa.
Pe de alta parte, consider ca doar pentru ca homosexualitatea este innascuta nu doveste ca este o orientare sexuala normala si nici justifica incalcarea legii morale prin practica homosexuala. De ce? Pentru ca exista numeroase inclinatii si orientari innascute care nu sunt nici normale si nici morale.
Ansamblul pacatelor sexuale poate fi definit ca orice manifestare sexuala care este in afara cadrului stabilit de Dumnezeu – casatoria monogama pe durata intregii vieti intre un barbat si o femeie. Orice practica sexuala in afara fidelitatii monogame intre un barbat si o femeie este, din punctul de vedere al voii revelate de Dumnezeu in Scriptura, un pacat sexual. In aceasta privinta, distinctiile si nuantele ce sunt izvorate din normele culturale par sa fie putin importante, pentru ca inaintea legii lui Dumnezeu orice deviere sexuala atrage dupa sine vinovatia rebeliunii fata de Dumnezeu.
Dupa forma de manifestare pacatele sexuale pot fi:
- Indulgenta fata de pofta sexuala nemanifestata fizic fata de o persoana in afara casatoriei
- Antrenarea poftei sexuale prin manifestarea ei verbala si exprimarea intentiei prin flirt fata de o o persoana in afara casatoriei
- Indeplinirea poftei sexuale prin manifestarea fizica cu o persoana in afara casatoriei
Dupa obiectul manifestarii pacatului sexual:
- Pacatul sexual cu o persoana de sex opus (adulter heterosexual)
- Pacatul sexual cu o persoana de acelasi sex (homosexualitate)
Desi exista distinctii si nuante in ce priveste gravitatea si consecintele temporare ale acestor pacate, toate fac parte din aceeasi categorie si in esenta reprezinta aceeasi incalcare a voii morale revelate de Dumnezeu in legea sa, izvorate din aceeasi dorinta necontrolata si rebeliune fata de Dumnezeu. Pornografia, relatiile sexuale inaintea casatoriei, adulterul si homosexualitatea atrag dupa ele aceeasi vinovatie.
Este heterosexualul care isi inseala sotia sau care are relatii sexuale inainte de casatorie mai putin vinovat decat homosexualul? Raspunsul gasit in legea lui Dumnezeu este “nu.” Desi homosexualitate este nu doar o incalcare a legii revelate in Biblie ci si o incalcare a legii revelate in natura, pacatul homosexualitatii nu scuza pacatele sexuale ale heterosexualilor.
Ipocrizia epocilor anterioare care au incriminat homosexualitatea a fost faptul ca in vreme ce homosexualii erau aspru pedepsiti si stigmatizati, heterosexualii care aveau relatii sexuale inaintea casatoriei sau cei care comiteau adulter erau tolerati. Daca ar fi sa constatam un progres in societate, atunci consider ca l-am gasi intr-un nivel mai redus de ipocrizie. Dar sinceritatea lipsita de adevar nu aduce decat o transparenta mai mare a pacatului: oamenii se simt liberi si mandri in expunerea propriei rebeliuni fata de Dumnezeu.
Oamenii de stiinta care sustin ca homosexualitatea este inascuta, recunosc faptul ca si dorinta heterosexualilor de a avea relatii sexuale inainte de casatorie sau de a avea relatii sexuale cu alte persoane pe langa sot/sotie este la fel de innascuta. Doar pentru ca homosexualii sunt nascuti cu o orientare inspre relatii sexuale cu persoane de acelasi sex, iar heterosexualii sunt nascuti cu o orientare inspre adulter nu inseamna ca homosexualitatea sau adulterul au o justificare inaintea dreptatii lui Dumnezeu.
Conditia si orientarile cu care suntem nascuti face parte din consecintele pacatului originar care este transmis prin nastere de la parinti la copii. Doar pentru ca te-ai nascut cu un impuls, nu inseamna ca trebuie sa il urmezi. Doar pentru ca te-ai nascut cu dorinta de a acumula tot ce iti place din jur nu inseamna ca esti justificat sa furi. Doar pentru ca te-ai nascut cu instinctul de auto-aparare si nu inseamna ca din manie ca ai fost jignit poti sa omori un om care te-a jignit.
Faptul ca homosexualitatea este o orientare innascuta nu justifica persoanele care comit acest pacat, dupa cum impulsurile sexuale innascute ale heterosexualilor nu justifica adulterul (sau alte pacate conexe).
Mesajul Bisericii Crestine este cel al Evangheliei lui Iisus Hristos, al iertarii pacatelor prin credinta in jertfa de pe Cruce, prin care, orice pacate, oricat de mari ar fi, sunt iertate de dragostea lui Dumnezeu care se descopera prin Scriptura, spaland oamenii de pacate, adoptandu-i in familia Sa si pazandu-le trupurile pentru viata vesnica.
Mesajul Bisericii nu este un mesaj al condamnarii ci o invitatie la primirea spalarii de pacate si la intrarea in familia lui Dumnezeu.
Poate cineva sa aiba incredere in Biblie?
Filozofia crestina si nasterea stiintei
De ce stiinta s-a nascut stiinta in Europa crestina? De ce nu in alta parte si de ce nu in alta epoca? Desi multi oameni de astazi cred ca religia impiedica dezvoltarea stiintei, acest lucru pare adevarat doar pe jumatate. Unele religii intr-adevar impiedica dezvoltarea stiintei, dar este acest lucru valabil despre credinta crestina?
Stiinta nu a aparut ca si disciplina in antichitatea greco-romana, in epoca de aur a Mesopotamiei si nici in China sau Japonia. De ce in Europa si America cu traditii iudeo-crestine? Nu afirm ca stiinta nu ar fi aparut niciodata in absenta crestinismului, dar pur si simplu nu gasesc dovezi istorice care sa ma faca sa cred ca exista alta religie care sa fi incurajat stiinta asa cum a facut-o crestinismul.
Nu afirm ca inainte de crestinism nu ar fi existat stiinta, ci ca inainte de crestinism au existat doar eforturi si realizari sporadice in stiinta, fara dezvoltari semnificative si fara inflorirea unui adevarat univers al cercetarii stiintifice. Aceasta inflorire nu a avut loc in Mesopotamia, Egiptul faraonilor, Grecia antica, sau Arabia musulmana, desi toate aceste epoci au fost marcate de o anumita descoperire sau contributie stiintifica (roata, scrisul, matematica, samd).
Motivul pentru care stiinta ca disciplina nu s-a dezvoltat in acele epoci este, in mare parte, datorat faptului ca acele culturi – atat cea greco-romana, cat si cele asiatice – au impartasit anumite aspecte filosofice comune, pe care noi crestinii le grupam sub categoria „paganism.”
Care au fost ideile paganismului care au impiedicat aparitia stiintei? Iata cinci dintre ele:
1. O perspectiva ciclica a timpului – in lipsa unei perspective lineare a timpului oamenii se concentrau pe exercitiile spirituale care le dadeau sanse mai bune pentru revenirea in natura prin reincarnare, nu pe studierea cauzelor si efectelor intr-un cadru de timp liniar
2. Explicatii astrologice pentru fenomenele naturale – ceea ce se intampla in natura si societate era pus pe seama astrelor si zodiilor
3. Deificarea naturii – anumite aspecte din natura erau zeificate: soarele era un zeu, stelele erau zei, pana chiar si vacile indienilor; diversele forme de panteism afirma ca intreaga lume naturala este un zeu;
4. Negarea naturii – unele perspective filosofice pagane priveau natura ca ceva inerent rau, asa ca nu trebuie sa privim la natura ci la lumea idealurilor (vezi Platon); studiul stiintific este considerat o disciplina inutila
5. Natura arbitrara si capricioasa a zeilor – legile naturale sunt frecvent suspendate de o multime de zei si energii care se cearta unii cu altii si sunt capriciosi in relatia lor cu oamenii; cum mai poti sa tragi concluzii pe termen lung referitor la ce se intampla in natura?
Spre deosebire de aceste aspecte, credinta crestina catolica, ortodoxa si protestanta, ofera numeroase aspecte care incurajeaza oamenii spre studiul stiintific. In aceste traditii crestine au existat oameni care au deviat de la invatatura crestina sub influente pagane (amintite mai sus) dar punctele de mai jos se refera la credinta comuna, oficiala si dreapta, credinta afirmata de Biblie, apostoli si parintii bisericii.
Desi multi azi spun ca Evul Mediu a fost intunecat, un studiu istoric mai atent va releva faptul ca toate universitatile de renume din Europa au fost inceput in perioada Evului Mediu. In acest Ev Mediu „intunecat” oamenii au pus bazele scolilor europene care au dus la aparitia Renasterii: oamenii ce au studiat in acele scoli au fost preocupati nu doar cu religie si filosofie ci si cu arta si stiinta, au redescoperit scrieri si realizari anterioare, adaptandu-le si imbunatatindu-le, construind pe bazele anterioare si redresand Europa dupa caderea Imperiului Roman si invazia popoarelor migratoare.
Credinta crestina a facilitat nasterea stiintei moderne si continua sa o incurajeze prin cel putin 12 aspecte:
1. Cosmosul este o realitate distinct si obiectiva. In credinta crestina exista o distinctie clara intre Creator si creatie. Dumnezeu nu este parte din lumea creata si nimic din ce este creat nu il contine in vreo masura pe Dumnezeu. Natura este ceva complet distinct si diferit de persoana si esenta lui Dumnezeu. Asadar, spre deosebire de paganismul mai sus amintit, pentru crestini natura este un obiect potrivit pentru cercetarea stiintifica.
2. Legile naturii sunt caracterizate de ordine, tipare exacte si regularitate. Desi crestinii cred ca Dumnezeu poate sa intervina in mod miraculos in natura prin moduri necunoscute noua, toti crestinii afirma faptul ca ordina naturii si tiparele pe care le cunoastem reflecta perfectiunea si credinciosia lui Dumnezeu: stim ca Dumnezeu a stabilit modul de functionare al lumii naturale si stim ca ne putem astepta ca gravitatia sa functioneze si maine ca si azi, impreuna cu toate celelalte legi ale naturii; intelegerea predictibilitatii ne ofera un climat potrivit ca sa dezvoltam studiul stiintific si sa fim linistiti ca ce stabilim azi prin studiul nostru nu va fi modificat maine prin „capriciul” zeilor care schimba universul de pe o zi pe alta.
3. Legile naturii sunt uniforme in intreaga natura. Comform credintei crestine nu exista nici triungiuri ale bermudelor si nici locuri mistice: gravitatia, fotosinteza, si orice alt mecanism natural poate fi gasit peste tot in natura in masura in care conditiile si resursele din acel loc permit inflorirea vegetatiei, supravietuirea animalelor, samd. Exista un singur Dumnezeu care a creat intregul Pamant si care guverneaza intreaga natura; nu exista „sectoare” diferite cu zei diferiti care au facut reguli diferite.
4. Cosmosul fizic este in mare masura inteligibil. Dumnezeu a creat natura ca o casa pentru oameni si ne invita sa o cunoastem. Inca de la inceput, Dumnezeu l-a insarcinat pe Adam cu un proces stiintific de cunoastere si denumire a animalelor pe care le gasea in jurul sau.
5. Lumea naturala este buna, valoroasa si demna de un studiu amanuntit. Spre deosebire de filosofiile greco-romane si asiatice, credinta crestina afirma ca tot ce a fost creat este bun si desi a fost pervertita prin caderea in pacat, natura inca reflecta atributele lui Dumnezeu si este darul lui Dumnezeu pentru oameni. Materia nu este ceva rau, ci ceva bun, inventat si creat de insusi Dumnezeu, o valoare pe care o putem aprecia si o putem studia. O astfel de afirmatie ar fi fost considerata culmea prostiei in filosofiile greco-romane, dar si in culturile asiatice ale antichitatii.
6. Deoarece natura nu este divina, poate fi studiata in mod rational si nu este un obiect de inchinare religioasa. Paganii convertiti la crestinism au incetat sa se inchine naturii si au inceput sa o priveasca ca pe un dar al lui Dumnezeu pentru ei, un dar care poate fi folosit cu eficienta atunci cand este inteles in profunzime.
7. Oamenii poseda abilitatile necesare pentru a descoperi Universul. Cercetarea stiintifica este posibila pentru ca oamenii au abilitatile necesare. Aceste resurse de cunoastere se afla deja in posesia lor si pot sa inceapa sa le foloseasca in mod sistematic.
8. Dumnezeu a creat oamenii cu capacitatea de a cauta si a strange informatii pentru a testa ipotezele pe care le au asupra naturii. Credinta crestina considera ca ratiunea si celelalte capacitati umane sunt darurile lui Dumnezeu; astfel, stiinta nu este un exercitiu mistic sau paranormal ci descoperirile stiintifice au loc in mod natural atunci cand oamenii intrebuinteaza capacitatile primite de la Dumnezeu ca sa inteleaga natura creata de Dumnezeu.
9. Libera vointa a creatorului si diversitatea naturii face ca metoda empirica sa fie necesara pentru intelegerea naturii. Dumnezeu a creat lumea naturala impodobind-o cu frumusete si diversitate, din dragostea lui pentru noi: materia nu a aparut din „conflictul zeilor” (asa cum se intampla in mitologiile greco-romane) ci din dragostea pe care Dumnezeul suveran o are pentru poporul sau. Dumnezeu ca si creator liber a creat diversitatea naturala, iar oamenii trebuie sa cunoasca aceasta diversitate prin experienta si experimentarea pe care o au in lumea creata.
10. Dumnezeu incurajeaza stiinta prin imperativul dat oamenilor sa stapaneasca natura. Atunci cand omul a fost asezat in gradina Eden, Dumnezeu l-a insarcinat cu conducerea si administrarea creatiei. Omul trebuie sa fie stapan asupra acestei „case globale” care a fost daruita de Dumnezeu, conducere care face necesara cunoasterea si dezvoltarea abilitatilor necesare pentru administrarea eficienta si eficace.
11. Oamenii de stiinta au nevoie de virtutile care sunt parte a legii morale din Biblie: onestitate, corectitudine, discernamant, determinare in cautarea adevarului. Aceste virtuti nu pot fi dovedite cu ajutorul stiintei ci fac parte din presupozitiile morale pe care oamenii de stiinta le imprumuta (uneori subconstient) din modul e gandire crestin pentru a isi poate duce la indeplinire efortul stiintific.
12. Fundamentul devotional al gandirii crestinilor pentru gloria lui Dumnezeu au incurajat dezvoltarea educatiei si au facilitate aparitia stiintei. Cunoasterea naturii si dezvoltarea stiintei a devenit pentru crestinii secolului XVI-XVII o vocatie din partea lui Dumnezeu, un mod prin care il slujesc si se inchina lui Dumnezeu, ascultand de mandatul pe care l-au primit de la El de a cunoaste si a adminsitra natura.
Ar fi fost posibila aparitia stiintei fara fundamentul cladit de credinta crestina? Un posibil raspuns este negativ. O societate captiva filozofiilor pagane nu ar fi reusit sa faca distinctiile enumerate mai sus.
Material pregatit cu ajutorul cartilor lui Kenneth Samples
Straw-man?
Eroarea logica pe care am intalnit-o cel mai des in argumentele ateilor impotriva crestinismului si a existentei lui Dumnezeu este cea de tip straw-man.
Pentru toti aceia care nu stiu, a face o eroare de tip „straw-man” intr-o dezbatere inseamna sa proiectezi o imagine gresita despre ceea ce crede oponentul tau fiindu-ti mult mai usor sa o ataci. Ceea ce urmeaza este sa crezi ca ti-ai inchis oponentul cand de fapt nu ai inchis decat ideea falsa pe care ti-ai creat-o singur sau pe care ai adoptat-o de la altii.
Probabil nu cunosteai termenul dar cu siguranta ai observat fenomenul in discutii pe diverse subiecte. Problema grava este ca multe articole si postari in online si nu numai se construiesc pe baza unor premise false pe care, de exemplu, crestinismul nu le afirma.
Cu siguranta vei spune ca in anumite privinte doctrina crestina difera de la biserica la biserica, de la crestin la crestin iar unele afirmatii cu care eu nu sunt de acord un altul le crede.
De aceea cred ca o abordare sincera ar fi ca sa asculti ce are de spus oponentul tau despre un anumit subiect apoi sa incerci sa intelegi si doar dupa ce ai facut asta sa comentezi daca esti pro sau contra.
Spun aceste lucruri pentru ca nu de putine ori au comentat oameni pe acest blog care aveau deja o conceptie despre Dumnezeu si crestinism, si incercau sa construiasca idei pe baza ei crezand ca si eu cred aceleasi lucruri. In concluzie, trebuie sa invatam sa ascultam mai intai si sa fim siguri ca ceea ce respingem este exact ceea ce spune partea cealalta.
Voi incerca sa mai postez articole pentru a prezenta doctrina despre Dumnezeu si crestinism pentru ca cei care citesc sa stie ceea ce cred eu si multi alti crestini si sa ma asigur ca cei care Il resping pe Dumnezeu stiu pe cine resping.
A inviat Isus cu adevarat? – Michael Horton
De ce, momentan, nu mai scriu pe blog?
Am primit de ceva timp cateva comentarii care intreaba de ce nu se mai scrie pe blog. Observ ca sunt oameni interesati, unii cu motive sincere de a cunoaste mai multe iar altii care nu ar dori sa isi schimbe parerea pentru nimic dar care au placerea de a spune cate ceva doar ca sa deranjeze. Cred ca discutiile fata in fata cu unii dintre voi ar putea fi mult mai productive pentru ambele parti, in comentarii putem sa fim cat de duri dorim atata timp cat ne pastram anonimatul si nu ne desparte decat un monitor de interlocutorul nostru. Dar nu vreau sa spun prin asta ca discutiile pe blog nu pot fi productive si nu acesta este motivul pentru care nu am mai scris de ceva vreme pe blog.
Motivul real este timpul, toti ne confruntam cu aceasta dimensiune si pentru ca acesta este foarte putin am ales sa stabilesc cateva prioritati iar blogul nu prea este printre ele desi imi place foarte mult sa vorbesc cu voi pentru ca desi nu stiti, multe din intrebarile si dilemele inaintate de voi m-au facut sa ma gandesc mai serios la ceea ce cred si m-au ajutat sa inteleg mai multe. Sa nu va temeti, nu am devenit ateu, dar s-au schimbat mai multe lucruri in intelegerea mea asupra crestinismului. Iar pe de alta parte blogul nu a fost creat din motive egoiste ci din speranta ca as putea avea discutii constructive cu voi despre existenta lui Dumnezeu.
Mi-as dori sa am mai mult timp la dispozitie si sa pot sa impartasesc cu voi multe lucruri dar momentan nu se poate practic. Consider ca tema acestui blog trebuie abordata cu seriozitate iar pentru ca acest lucru sa poata fi pus in practica e nevoie de timp si energie pentru studiu serios.
Ca si concluzie nu stiu cand si cum voi continua cu blogul dar imi doresc foarte mult. Pana la viitoare postari as dori sa va recomand o carte pentru cine este sincer iar problema existentei lui Dumnezeu il framanta destul de mult incat sa o cumpere. Este o carte scrisa de Francis Schaeffer care se numeste „Trilogia” si este compusa din trei carti care dezbat subiectul existentei lui Dumnezeu din punct de vedere filzofic si istoric.
Pe curand.
Christopher Hitchens si Douglas Wilson
„Crezi ca acele persoane care au mai mintit la viata lor, MERITA sa fie torturate pe vecie ?”
Eminescinescu intreaba: “Totusi am o intrebare pe care nu stiu daca ti-am adresat-o pana acuma, poate ai mai auzit-o, poate nu, insa vreau un raspuns clar din partea ta, nu ma intereseaza ce zice biblia, ci doar umila ta parere, intrebarea este : Tu crezi ca cei care nu cred in Dumnezeul biblic, care au o viata sa zicem relativ buna, in ideea ca nu ucide, nu violeaza, nu maltrateaza copii ..etc. ; ai inteles la ce ma refer… crezi ca acele persoane care au mai mintit la viata lor, MERITA sa fie torturate pe vecie ?”
Pentru ca ai pus o intrebare cu privire la Dumnezeul biblic o sa iti dau un raspuns biblic pe care si eu il impartasesc pentru ca consider ca Biblia este Cuvantul lui Dumnezeu revelat oamenilor intr-o forma scrisa propozitionala.
Cred ca pui problema gresit, nu vreau sa te desconsider cand spun asta dar trebuie sa vedem cine este Dumnezeu pentru a intelege daca intr-adevar unul care nu a ucis nu a violat nu a maltratat copii si alte lucruri de genul acesta merita sa ajunga in iad.
In 1 Ioan, apostolul cu aceslasi nume ne spune un lucru foarte important la inceputul epistolei si anume:
Mesajul pe care l-am auzit de la El și pe care vi-l vestim este că Dumnezeu e lumină și în El nu este întuneric deloc. (1 Ioan 1:5)
Acest verset, asa cum observam si in context, ne spune ca Dumnezeu este drept, perfect, sfant. In El nu este deloc nedpretate sau pacat. El este perfect in mod absolut din punct de vedere moral.
Chiar incepand cu versetul 1 din acest capitol apostolul ne spune pe ce se bazeaza cand ne spune versetul de mai sus.
„Ceea ce era de la început, ceea ce am auzit, ceea ce am văzut cu ochii noștri, ceea ce am privit și ceea ce mâinile noastre au atins cu privire la Cuvântul vieții […] aceea vă vestim și vouă, ca și voi să aveți părtășie cu noi. Și părtășia noastră este cu Tatăl și cu Fiul Său, Isus Cristos.4 Scriem aceste lucruri pentru ca bucuria noastrăt să fie deplină.” (1 Ioan 1:1-…)
Noi oamenii avem o problema pentru ca nu suntem perfecti si nu este vorba ca tindem spre perfectiune ci din contra, noi ne indreptam inspre rau si asta ne-o spune constiinta noastra, lumea in care traim si nu in ultimul rand Biblia confirma acest adevar cand spune ca nu este nici un om bun. (vezi Romani 3:9-12)
Pentru ca pe unul care nu ucide dar uraste, Dumnezeu il vede ca pe un ucigas, pe unul care nu violeaza dar pofteste in inima lui, Dumnezeu il vede ca pe un preacurvar. Atat este de inalt standardul lui Dumnezeu revelat in cele zece porunci unde ultima spune „sa nu poftesti” care are legatura cu interiorul nostru nu numai cu exteriorul. Deci problema este si cu gandurile noastre care sunt rele. Dar mai mult de atat Dumnezeu rezuma responsabilitatea noastra la doua mari porunci:
Să-L iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată mintea ta și cu toată puterea ta.“ (Aceasta este cea dintâi poruncă.) Iar a doua este următoarea: „Să-l iubești pe semenul tău ca pe tine însuți.“ Nu există altă poruncă mai mare decât acestea. (Marcu 12:30-31)
Eu personal nu l-am iubit niciodata pe Dumnezeu in felul acesta si nici pe aproapele meu. Asta este standardul cerut de Dumnezeu dar problema este ca noi nici nu vrem sa Il iubim pe Dumnezeu dar sa mai incercam sa o facem cu tot sufletul, toata mintea, inima si puterea. Faptul ca Dumnezeu cere asta de la noi asta nu inseamna ca putem sa si facem ceea ce ne cere. Dumnezeu vrea sa arate ce ar trebui sa fim noi. S-ar putea spune ca Dumnezeu este nedprept pentru ca cere ceea ce noi nu putem face, dar asta trebuie sa intelegem noi, ca El nu cere aceste lucruri din vreu capriciu personal ci El este acest standard si nu il poate lasa mai jos pentru ca atunci ar fi nedrept.
Legile nu pot fi lasate mai jos atunci cand un hot trebuie sa fie condamnat. Cum ar fi ca legea impotriva furtului sa se rezume doar la furtul de masini? S-ar opri hotii din furat? Da poate nu ar mai fura masini, dar s-ar reprofila pentru ca tot hoti sunt, ei asta fac, fura. Trebuie sa intelegi ca omul va fi la fel indiferent ca standardul va fi mai jos sau va fi mai sus. Iedeea este ca standardul de perfectiune al lui Dumnezeu nu poate fi lasat mai jos pentru ca asta ar insemna ca Dumnezeu sa se schimbe.
Problema cu noi este ca nu vrem sa implinim Legea lui Dumnezeu, si nu zic ca putem, noi nu putem si nici nu vrem.
Deci niste oameni care nu sunt asa rai cum ai descris tu, tot rai sunt pentru ca standardul de bunatate nu este la tine ci la Dumnezeu si nici un om nu va putea fi socotit drept inaintea lui Dumnezeu pe baza faptelor lui bune pentru ca niciodata nu va putea sa implineasca in mod desavarsit cerintele standardului lui Dumnezeu. Standardul lui personal il va putea indeplini dar nu cel al lui Dumnezeu.
Proverbe 12:15 Calea nebunului este fără prihană în ochii lui, dar înţeleptul ascultă sfaturile.
Cei mai multi ortodocsi o sa iti spuna ca trebuie sa te straduiesti toata viata sa traiesti dupa poruncile lui Dumnezeu iar la sfarsitul vietii poate o sa aiba Dumnezeu mila de tine. Acest lucru este fals pentru ca Dumnezeu nu poate sa ramana drept si totusi sa considere nevinovat pe acela care este vinovat.
Iadul ne arata cat de inalt este standardul lui Dumnezeu. Stiu ca ne sperie, si pe mine ma sperie Iadul, crede-ma, dar ar trebui sa ne dam seama ca daca exista o pedeapsa atat de mare inseamna ca greselile trebuie sa fie pe masura. Asta arata cat de grave sunt pacatele noastre impotriva sfinteniei lui Dumnezeu.
Un lucru trebuie sa mai stii Eminescinescu, ca Dumnezeu a venit pe pamant in persoana lui Isus Hristos ca sa ia asupra Lui pacatele celor care se pocaiesc de ele si cred. In acest fel El poate sa declare nevinovat in mod drept pe acela ale carui pacate au fost purtate de Isus pe cruce. El a implinit in locul nostru ce noi nu puteam.
Acest lucru facut in smerenie, lasandu-Se batjocorit, scuipat si batut arata cum Creatorul s-a coborat de la cine este El in gloria lui tocmai ca sa vedem cine este. Si mai ramane un lucru, cine sunt eu, decat o creatura pacatoasa si nenorocita pentru care Creatorul lumii a venit sa se lase injosit ca sa pot avea viata si s-o am din belsug.
Crucea este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzarii spune apostolul Pavel, dar pentru cei care sunt mantuiti ea este puterea lui Dumnezeu.
Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. (Matei 11:28) – spune Isus, deci ramane sa mergi la El.
Un ateu mantuit prin Harul lui Dumnezeu!
Orice casă este zidită de cineva
Evrei 3:4 Orice casă este zidită de cineva, dar Celce a zidit toate lucrurile, este Dumnezeu.
Problema suferintei si raului
1. Trebuie să facem distincția între problema intelectuală a răului și problema emoțională a răului. Problema intelectuală (de care se ocupă filozofii) se ocupă de cum putem da o explicația rațională despre Dumnezeu și rău. Problema emoțională (de care se ocupă consilierii) ține de cum să mângâi pe cei aflați în suferință.
2. Problema intelectuală poate fi formulată în două feluri. Problema poate fi discutată prin anumite concepte cărora creștinii le sunt dedicați (internă) sau prin anumite adevăruri pe care creștinii le pot crede dar cărora creștinii nu sunt dedicați (externă).
3. Problema internă a răului i-a două forme: logică și probabilistică. Problema logică spune că este imposibil ca Dumnezeu și răul să existe în același timp. Problema probabilistică spune că se poate ca Dumnezeu și răul să existe concomitent dar este improbabil.
4. Întrebarea pe care ateii trebuie să o primească este următoarea: de la ce premize s-a pornit încât s-a tras concluzia că este imposibil ca răul să existe și în același timp și Dumnezeu?
Sunt cel puțin două: [1] Dumnezeu care este Atotputernic poate crea orice lume dorește cu persoane care aleg liber întotdeauna ceea ce este bine; și [2] Dumnezeu este bun și de aceea preferă o lume fără rău.
Cele două premise de mai sus nu sunt necesar adevărate.
În primul rând nu e neapărat adevărat că Dumnezeu poate crea orice fel de lume fiindcă Dumnezeu nu poate crea imposibilități logice. Dacă faci o persoană să ia decizii deja ea nu mai este liberă. Dacă acea persoană este liberă atunci ea va putea să aleagă răul oricând și putem presupune că toate creaturile ar putea să aleagă răul.
În al doilea rând – a doua premisă nu este neapărat adevărată pentru că Dumnezeu poate lăsa suferința și răul pentru a aduce un bine mai mare în final. Dumnezeu îngăduie suferință pentru ca să ne testeze, să ne întărească sau pentru orice alt bun.
Așadar binele și Dumnezeu nu sunt două concepte inconsistente.
5. Unii atei recunosc ultima afirmație însă spun că existența lui Dumnezeu este incosistentă cu cantitatea și calitatea răului care există în lume pentru că, spre exemplu, este posibil ca Dumnezeu să existe și să existe crime dar e imposibil ca El să existe și să existe, în același timp, atât de multe crime.
Argumentul se bazează pe o presupoziție falsă: Dumnezeu nu are suficiente motive morale pentru a permite atât de mult feluri de răuri care există.
Să ne gândim la cantitatea răului din lume: oricât ar fi lumea de rea este clar că cei mai mulți oameni consideră viața vrednic de trăit și nu se sinucid!
Luând în vedere, acum, felurile de rău care există în lume putem spune că Dumnezeu are destule motive pentru a permite în lume tot felul de atrocități.
Dumnezeu nu a creat o lume care are așa de mult bine ca lumea actuală dar are mai puțin rău, amândouă în termenii cantității și calității; și mai mult, Dumnezeu are suficiente motive morale pentru existența răului.
După discuții de decenii filozofii contemporani recunosc acest lucru. Este admis că problema logică a răului este rezolvată.
(William Lane Craig)
Relativism, umanism, haos…
Un exemplu de relativism:
Eu spun ca avortul este gresit.
Tu spui ca avortul este ok pana la 3 luni.
Ei spun ca avortul este in regula pana la 5 luni.
Altii spun ca avortul este in regula atata timp cat copilul inca nu a fost nascut.
Unii spun ca avortul se poate face daca iti incurca planurile de viitor.
Cativa spun ca avortul trebuie facut daca nu ai cu ce sa cresti copilul.
Avortul este doar un exemplu, exercitiul poate fi facut pe o multime de alte situatii.
Cine are dreptate? Cine are mai multe argumente convingatoare, veti spune. Dar cine hotaraste care argumente sunt mai bune daca acestea se rezuma tot la crezul fiecaruia dintre acest categorii de oameni?
Ce observam? Rezolvare nu se gaseste daca CORECT/DREPT este ceea ce cred EU ca persoana. Avem nevoie de un cod moral exterior noua.
Dar ce ne facem cu lumea umanista in care traim, unde OMUL este masura tuturor lucrurilor? Acesta din urma a incercat, fara Dumnezeu, sa traseze un cerc absolut in mijlocul caruia sa traim dar fara rezultate. Toate curentele filozofice, marxismul, leninismul, comunismul au incercat ceva dar nu le-a reusit.
Ori ajungem la anarhie si haos ori la dictatura cand un singur om sau un singur partid isi impune prin forta propriile idei cu privire la un anumit ideal.
Rezolvarea acestor probleme este sa ne intoarcem la cercul absolut ce ni-l traseaza Dumnezeu in Biblie. Totusi, cand spun asta nu ma refer la a face din principiile Bibliei niste legi. Acest lucru ar fi ca si cand as vrea sa fac o oaie sa manance carne si s-ar ajunge la aceeasi problema. Rezolvarea este Isus Hristos, iar prin pocainta si credinta inima noastra poate fi schimbata dintr-o inima care uraste legea lui Dumnezeu intr-o inima care iubeste aceasta lege.
Daca aveti timp, mai jos gasiti un documentar impartit in zece episoade, realizat de Francis Schaeffer. Acest documentar incearca un raspuns la problema lumii in care traim. Francis Schaeffer va poate da un raspuns mult mai bun decat as putea s-o fac eu. Vizionare placuta:
http://www.youtube.com/watch?v=C5fHEmGWU2o – 1/1
http://www.youtube.com/watch?v=gF9g6IMhQD0&feature=related – 1/2
http://www.youtube.com/watch?v=XjsGGlRKLi8&feature=related – 1/3
http://www.youtube.com/watch?v=mqYDgGUhHDo&feature=related – 1/4
http://www.youtube.com/watch?v=SLXV51_YxYU&feature=related – 2/1
http://www.youtube.com/watch?v=5Q4ALwoknDs&feature=related – 2/2
http://www.youtube.com/watch?v=0_rvVOtucL0&feature=related – 2/3
Restul de episoade le puteti gasi la acelasi utilizator de pe „youtube” unde sunt postate si cele doua episoade de mai sus.
ateii nu exista 