Skip to content

Daca Dumnezeu exista, de ce este in lume atat de mult rau si suferinta?

30/12/2013

Homosexualitate, adulter si alegere

19/12/2013

Este homosexualitatea o alegere? Raspunsul la care am ajuns eu este “da si nu.” Tabara care marsaluieste pentru drepturile homosexualilor afirma ca orientarea heterosexuala sau homosexualitatea nu sunt alegeri pe care oamenii le fac la un moment dat in viata ci sunt inclinatii sau dispozitii cu care oamenii se nasc. Tabara celor ce sunt impotriva homosexualilor considera fie ca homosexualitatea este o boala psihica, fie ca este o alegere pe care unii oameni o fac din diverse motive (unul dintre aceste motive citate fiind experimentarea unui abuz sexual in copilarie).

Biserica Crestina a sustinut de-a lungul secolelor, pe baza Scripturii, ca practica homosexualitatii este un pacat, o violare a legii morale, atat in ce priveste legea naturala cat si ceea ce priveste legea revelata in Scriptura. In vreme ce Biserica (incluzand aici traditiile ortodoxe-rasaritene, romano-catolice si protestante-confesionale) recunoaste ca Dumnezeu si-a revelat voia in doua carti – “cartea” naturii si cartea Biblie – se pune intrebarea daca descoperirea stiintifica conform careia unii oameni se nasc homosexuali nu provoaca intelegerea crestina conform careia homosexualitatea este impotriva legii naturale.

Nu cunosc in detaliu studiile stiintifice prin care academicienii au ajuns la concluzia ca homosexualitatea este innascuta, iar , in aceasta cugetare, am sa presupun ca acest demers stiintific a respectat normele stiintei si concluzia lor este corecta. Din acest punct de vedere, ca si crestin, recunosc ca studiind natura, acei specialisti au descoperit ca homosexualii (sau macar o parte dintre ei) nu aleg sa fie homosexuali ci se nasc asa.

Pe de alta parte, consider ca doar pentru ca homosexualitatea este innascuta nu doveste ca este o orientare sexuala normala si nici justifica incalcarea legii morale prin practica homosexuala. De ce? Pentru ca exista numeroase inclinatii si orientari innascute care nu sunt nici normale si nici morale.

Ansamblul pacatelor sexuale poate fi definit ca orice manifestare sexuala care este in afara cadrului stabilit de Dumnezeu – casatoria monogama pe durata intregii vieti intre un barbat si o femeie. Orice practica sexuala in afara fidelitatii monogame intre un barbat si o femeie este, din punctul de vedere al voii revelate de Dumnezeu in Scriptura, un pacat sexual. In aceasta privinta, distinctiile si nuantele ce sunt izvorate din normele culturale par sa fie putin importante, pentru ca inaintea legii lui Dumnezeu orice deviere sexuala atrage dupa sine vinovatia rebeliunii fata de Dumnezeu.

Dupa forma de manifestare pacatele sexuale pot fi:

  1. Indulgenta fata de pofta sexuala nemanifestata fizic fata de o persoana in afara casatoriei
  2. Antrenarea poftei sexuale prin manifestarea ei verbala si exprimarea intentiei prin flirt fata de o o persoana in afara casatoriei
  3. Indeplinirea  poftei sexuale prin manifestarea fizica cu o persoana in afara casatoriei

Dupa obiectul manifestarii pacatului sexual:

  1. Pacatul sexual cu o persoana de sex opus (adulter heterosexual)
  2. Pacatul sexual cu o persoana de acelasi sex (homosexualitate)

Desi exista distinctii si nuante in ce priveste gravitatea si consecintele temporare ale acestor pacate, toate fac parte din aceeasi categorie si in esenta reprezinta aceeasi incalcare a voii morale revelate de Dumnezeu in legea sa, izvorate din aceeasi dorinta necontrolata si rebeliune fata de Dumnezeu. Pornografia, relatiile sexuale inaintea casatoriei, adulterul si homosexualitatea atrag dupa ele aceeasi vinovatie.

Este heterosexualul care isi inseala sotia sau care are relatii sexuale inainte de casatorie mai putin vinovat decat homosexualul? Raspunsul gasit in legea lui Dumnezeu este “nu.” Desi homosexualitate este nu doar o incalcare a legii revelate in Biblie ci si o incalcare a legii revelate in natura, pacatul homosexualitatii nu scuza pacatele sexuale ale heterosexualilor.

Ipocrizia epocilor anterioare care au incriminat homosexualitatea a fost faptul ca in vreme ce homosexualii erau aspru pedepsiti si stigmatizati, heterosexualii care aveau relatii sexuale inaintea casatoriei sau cei care comiteau adulter erau tolerati. Daca ar fi sa constatam un progres in societate, atunci consider ca l-am gasi intr-un nivel mai redus de ipocrizie. Dar sinceritatea lipsita de adevar nu aduce decat o transparenta mai mare a pacatului: oamenii se simt liberi si mandri in expunerea propriei rebeliuni fata de Dumnezeu.

Oamenii de stiinta care sustin ca homosexualitatea este inascuta, recunosc faptul ca si dorinta heterosexualilor de a avea relatii sexuale inainte de casatorie sau de a avea relatii sexuale cu alte persoane pe langa sot/sotie este la fel de innascuta. Doar pentru ca homosexualii sunt nascuti cu o orientare inspre relatii sexuale cu persoane de acelasi sex, iar heterosexualii sunt nascuti cu o orientare inspre adulter nu inseamna ca homosexualitatea sau adulterul au o justificare inaintea dreptatii lui Dumnezeu.

Conditia si orientarile cu care suntem nascuti face parte din consecintele pacatului originar care este transmis prin nastere de la parinti la copii. Doar pentru ca te-ai nascut cu un impuls, nu inseamna ca trebuie sa il urmezi. Doar pentru ca te-ai nascut cu dorinta de a acumula tot ce iti place din jur nu inseamna ca esti justificat sa furi. Doar pentru ca te-ai nascut cu instinctul de auto-aparare si nu inseamna ca din manie ca ai fost jignit poti sa omori un om care te-a jignit.

Faptul ca homosexualitatea este o orientare innascuta nu justifica persoanele care comit acest pacat, dupa cum impulsurile sexuale innascute ale heterosexualilor nu justifica adulterul (sau alte pacate conexe).

Mesajul Bisericii Crestine este cel al Evangheliei lui Iisus Hristos, al iertarii pacatelor prin credinta in jertfa de pe Cruce, prin care, orice pacate, oricat de mari ar fi, sunt iertate de dragostea lui Dumnezeu care se descopera prin Scriptura, spaland oamenii de pacate, adoptandu-i in familia Sa si pazandu-le trupurile pentru viata vesnica.

Mesajul Bisericii nu este un mesaj al condamnarii ci o invitatie la primirea spalarii de pacate si la intrarea in familia lui Dumnezeu.

Poate cineva sa aiba incredere in Biblie?

16/12/2013

 

 

Exista un conflict intre stiinta si crestinism?

09/12/2013

 

Filozofia crestina si nasterea stiintei

25/11/2013

De ce stiinta s-a nascut stiinta in Europa crestina? De ce nu in alta parte si de ce nu in alta epoca? Desi multi oameni de astazi cred ca religia impiedica dezvoltarea stiintei, acest lucru pare adevarat doar pe jumatate. Unele religii intr-adevar impiedica dezvoltarea stiintei, dar este acest lucru valabil despre credinta crestina?

Stiinta nu a aparut ca si disciplina in antichitatea greco-romana, in epoca de aur a Mesopotamiei si nici in China sau Japonia. De ce in Europa si America cu traditii iudeo-crestine? Nu afirm ca stiinta nu ar fi aparut niciodata in absenta crestinismului, dar pur si simplu nu gasesc dovezi istorice care sa ma faca sa cred ca exista alta religie care sa fi incurajat stiinta asa cum a facut-o crestinismul.

Nu afirm ca inainte de crestinism nu ar fi existat stiinta, ci ca inainte de crestinism au existat doar eforturi si realizari sporadice in stiinta, fara dezvoltari semnificative si fara inflorirea unui adevarat univers al cercetarii stiintifice. Aceasta inflorire nu a avut loc in Mesopotamia, Egiptul faraonilor, Grecia antica, sau Arabia musulmana, desi toate aceste epoci au fost marcate de o anumita descoperire sau contributie stiintifica (roata, scrisul, matematica, samd).

Motivul pentru care stiinta ca disciplina nu s-a dezvoltat in acele epoci este, in mare parte, datorat faptului ca acele culturi – atat cea greco-romana, cat si cele asiatice – au impartasit anumite aspecte filosofice comune, pe care noi crestinii le grupam sub categoria „paganism.”

Care au fost ideile paganismului care au impiedicat aparitia stiintei? Iata cinci dintre ele:

1. O perspectiva ciclica a timpului – in lipsa unei perspective lineare a timpului oamenii se concentrau pe exercitiile spirituale care le dadeau sanse mai bune pentru revenirea in natura prin reincarnare, nu pe studierea cauzelor si efectelor intr-un cadru de timp liniar

2. Explicatii astrologice pentru fenomenele naturale – ceea ce se intampla in natura si societate era pus pe seama astrelor si zodiilor

3. Deificarea naturii – anumite aspecte din natura erau zeificate: soarele era un zeu, stelele erau zei, pana chiar si vacile indienilor; diversele forme de panteism afirma ca intreaga lume naturala este un zeu;

4. Negarea naturii – unele perspective filosofice pagane priveau natura ca ceva inerent rau, asa ca nu trebuie sa privim la natura ci la lumea idealurilor (vezi Platon); studiul stiintific este considerat o disciplina inutila

5. Natura arbitrara si capricioasa a zeilor – legile naturale sunt frecvent suspendate de o multime de zei si energii care se cearta unii cu altii si sunt capriciosi in relatia lor cu oamenii; cum mai poti sa tragi concluzii pe termen lung referitor la ce se intampla in natura?

Spre deosebire de aceste aspecte, credinta crestina catolica, ortodoxa si protestanta, ofera numeroase aspecte care incurajeaza oamenii spre studiul stiintific. In aceste traditii crestine au existat oameni care au deviat de la invatatura crestina sub influente pagane (amintite mai sus) dar punctele de mai jos se refera la credinta comuna, oficiala si dreapta, credinta afirmata de Biblie, apostoli si parintii bisericii.

Desi multi azi spun ca Evul Mediu a fost intunecat, un studiu istoric mai atent va releva faptul ca toate universitatile de renume din Europa au fost inceput in perioada Evului Mediu. In acest Ev Mediu „intunecat” oamenii au pus bazele scolilor europene care au dus la aparitia Renasterii: oamenii ce au studiat in acele scoli au fost preocupati nu doar cu religie si filosofie ci si cu arta si stiinta, au redescoperit scrieri si realizari anterioare, adaptandu-le si imbunatatindu-le, construind pe bazele anterioare si redresand Europa dupa caderea Imperiului Roman si invazia popoarelor migratoare.

Credinta crestina a facilitat nasterea stiintei moderne si continua sa o incurajeze prin cel putin 12 aspecte:

1. Cosmosul este o realitate distinct si obiectiva. In credinta crestina exista o distinctie clara intre Creator si creatie. Dumnezeu nu este parte din lumea creata si nimic din ce este creat nu il contine in vreo masura pe Dumnezeu. Natura este ceva complet distinct si diferit de persoana si esenta lui Dumnezeu. Asadar, spre deosebire de paganismul mai sus amintit, pentru crestini natura este un obiect potrivit pentru cercetarea stiintifica.

2. Legile naturii sunt caracterizate de ordine, tipare exacte si regularitate. Desi crestinii cred ca Dumnezeu poate sa intervina in mod miraculos in natura prin moduri necunoscute noua, toti crestinii afirma faptul ca ordina naturii si tiparele pe care le cunoastem reflecta perfectiunea si credinciosia lui Dumnezeu: stim ca Dumnezeu a stabilit modul de functionare al lumii naturale si stim ca ne putem astepta ca gravitatia sa functioneze si maine ca si azi, impreuna cu toate celelalte legi ale naturii; intelegerea predictibilitatii ne ofera un climat potrivit ca sa dezvoltam studiul stiintific si sa fim linistiti ca ce stabilim azi prin studiul nostru nu va fi modificat maine prin „capriciul” zeilor care schimba universul de pe o zi pe alta.

3. Legile naturii sunt uniforme in intreaga natura. Comform credintei crestine nu exista nici triungiuri ale bermudelor si nici locuri mistice: gravitatia, fotosinteza, si orice alt mecanism natural poate fi gasit peste tot in natura in masura in care conditiile si resursele din acel loc permit inflorirea vegetatiei, supravietuirea animalelor, samd. Exista un singur Dumnezeu care a creat intregul Pamant si care guverneaza intreaga natura; nu exista „sectoare” diferite cu zei diferiti care au facut reguli diferite.

4. Cosmosul fizic este in mare masura inteligibil. Dumnezeu a creat natura ca o casa pentru oameni si ne invita sa o cunoastem. Inca de la inceput, Dumnezeu l-a insarcinat pe Adam cu un proces stiintific de cunoastere si denumire a animalelor pe care le gasea in jurul sau.

5. Lumea naturala este buna, valoroasa si demna de un studiu amanuntit. Spre deosebire de filosofiile greco-romane si asiatice, credinta crestina afirma ca tot ce a fost creat este bun si desi a fost pervertita prin caderea in pacat, natura inca reflecta atributele lui Dumnezeu si este darul lui Dumnezeu pentru oameni. Materia nu este ceva rau, ci ceva bun, inventat si creat de insusi Dumnezeu, o valoare pe care o putem aprecia si o putem studia. O astfel de afirmatie ar fi fost considerata culmea prostiei in filosofiile greco-romane, dar si in culturile asiatice ale antichitatii.

6. Deoarece natura nu este divina, poate fi studiata in mod rational si nu este un obiect de inchinare religioasa. Paganii convertiti la crestinism au incetat sa se inchine naturii si au inceput sa o priveasca ca pe un dar al lui Dumnezeu pentru ei, un dar care poate fi folosit cu eficienta atunci cand este inteles in profunzime.

7. Oamenii poseda abilitatile necesare pentru a descoperi Universul. Cercetarea stiintifica este posibila pentru ca oamenii au abilitatile necesare. Aceste resurse de cunoastere se afla deja in posesia lor si pot sa inceapa sa le foloseasca in mod sistematic.

8. Dumnezeu a creat oamenii cu capacitatea de a cauta si a strange informatii pentru a testa ipotezele pe care le au asupra naturii. Credinta crestina considera ca ratiunea si celelalte capacitati umane sunt darurile lui Dumnezeu; astfel, stiinta nu este un exercitiu mistic sau paranormal ci descoperirile stiintifice au loc in mod natural atunci cand oamenii intrebuinteaza capacitatile primite de la Dumnezeu ca sa inteleaga natura creata de Dumnezeu.

9. Libera vointa a creatorului si diversitatea naturii face ca metoda empirica sa fie necesara pentru intelegerea naturii. Dumnezeu a creat lumea naturala impodobind-o cu frumusete si diversitate, din dragostea lui pentru noi: materia nu a aparut din „conflictul zeilor” (asa cum se intampla in mitologiile greco-romane) ci din dragostea pe care Dumnezeul suveran o are pentru poporul sau. Dumnezeu ca si creator liber a creat diversitatea naturala, iar oamenii trebuie sa cunoasca aceasta diversitate prin experienta si experimentarea pe care o au in lumea creata.

10. Dumnezeu incurajeaza stiinta prin imperativul dat oamenilor sa stapaneasca natura. Atunci cand omul a fost asezat in gradina Eden, Dumnezeu l-a insarcinat cu conducerea si administrarea creatiei. Omul trebuie sa fie stapan asupra acestei „case globale” care a fost daruita de Dumnezeu, conducere care face necesara cunoasterea si dezvoltarea abilitatilor necesare pentru administrarea eficienta si eficace.

11. Oamenii de stiinta au nevoie de virtutile care sunt parte a legii morale din Biblie: onestitate, corectitudine, discernamant, determinare in cautarea adevarului. Aceste virtuti nu pot fi dovedite cu ajutorul stiintei ci fac parte din presupozitiile morale pe care oamenii de stiinta le imprumuta (uneori subconstient) din modul e gandire crestin pentru a isi poate duce la indeplinire efortul stiintific.

12. Fundamentul devotional al gandirii crestinilor pentru gloria lui Dumnezeu au incurajat dezvoltarea educatiei si au facilitate aparitia stiintei. Cunoasterea naturii si dezvoltarea stiintei a devenit pentru crestinii secolului XVI-XVII o vocatie din partea lui Dumnezeu, un mod prin care il slujesc si se inchina lui Dumnezeu, ascultand de mandatul pe care l-au primit de la El de a cunoaste si a adminsitra natura.

Ar fi fost posibila aparitia stiintei fara fundamentul cladit de credinta crestina? Un posibil raspuns este negativ. O societate captiva filozofiilor pagane nu ar fi reusit sa faca distinctiile enumerate mai sus.

Material pregatit cu ajutorul cartilor lui Kenneth Samples

Straw-man?

14/02/2013

Eroarea logica pe care am intalnit-o cel mai des in argumentele ateilor impotriva crestinismului si a existentei lui Dumnezeu este cea de tip straw-man.

Pentru toti aceia care nu stiu, a face o eroare de tip „straw-man” intr-o dezbatere inseamna sa proiectezi o imagine gresita despre ceea ce crede oponentul tau fiindu-ti mult mai usor sa o ataci. Ceea ce urmeaza este sa crezi ca ti-ai inchis oponentul cand de fapt nu ai inchis decat ideea falsa pe care ti-ai creat-o singur sau pe care ai adoptat-o de la altii.

Probabil nu cunosteai termenul dar cu siguranta ai observat fenomenul in discutii pe diverse subiecte. Problema grava este ca multe articole si postari in online si nu numai se construiesc pe baza unor premise false pe care, de exemplu, crestinismul nu le afirma.

Cu siguranta vei spune ca in anumite privinte doctrina crestina difera de la biserica la biserica, de la crestin la crestin iar unele afirmatii cu care eu nu sunt de acord un altul le crede.

De aceea cred ca o abordare sincera ar fi ca sa asculti ce are de spus oponentul tau despre un anumit subiect apoi sa incerci sa intelegi si doar dupa ce ai facut asta sa comentezi daca esti pro sau contra.

Spun aceste lucruri pentru ca nu de putine ori au comentat oameni pe acest blog care aveau deja o conceptie despre Dumnezeu si crestinism, si incercau sa construiasca idei pe baza ei crezand ca si eu cred aceleasi lucruri. In concluzie, trebuie sa invatam sa ascultam mai intai si sa fim siguri ca ceea ce respingem este exact ceea ce spune partea cealalta.

Voi incerca sa mai postez articole pentru a prezenta doctrina despre Dumnezeu si crestinism pentru ca cei care citesc sa stie ceea ce cred eu si multi alti crestini si sa ma asigur ca cei care Il resping pe Dumnezeu stiu pe cine resping.

A inviat Isus cu adevarat? – Michael Horton

03/09/2012
tags:
by

http://blogultrezirespirituala.wordpress.com/2012/07/18/a-inviat-isus-cu-adevarat/

%d blogeri au apreciat asta: