Skip to content

Ce este credinta? este oarba asa cum cred ateii?

15/03/2010

In ziua de astazi totul se bazeaza pe credinta, crezi bancile ca iti vor da dobanda stipulate in contractul facut pentru un deposit bancar, ii crezi pe piloti ca te vor duce cu bine la destinatie, fermierul pune seminte in pamant si asteapta crezand ca aceea samanta va aduce rod, iar el este rasplatit pentru credinta lui pentru ca va avea rod. Peste tot pe unde intorci capul vezi credinta in actiune, o vezi actionand de la om la om sau intre om si legile naturale.

Acum s-ar putea sa spuneti ca nu sunteti de acord, dar asta pentru ca nu stiti ce este credinta. Credinta este compusa din trei elemente: cunostinta, convingere, incredere.

Cunoasterea sau cunostinta vine prima. “Şi cum vor crede în Acela, despre care n-au auzit?” (Romani 10:14). Deci trebuie ca mai inainte sa fiu informat de un anumit fapt ca sa pot sa il cred. “Astfel, credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.” (Romani 10:17), mai intai, deci trebuie sa auzim ca sa vedem daca putem crede. “Cei ce cunosc Numele Tău, se încred în Tine,” (Psalmul 9:10). Deci trebuie sa cunosti mai inainte sa crezi. “Luaţi aminte, şi veniţi la Mine, ascultaţi, şi sufletul vostru va trăi” (Isaia 55:3)

Cunoaste ca Iisus este Hristosul (Mesia), cerceteaza si vezi daca Iisus este cel care a spus ca este, cauta si cunoaste, nimeni nu iti cere sa crezi fara sa cunosti mai inainte.

Dupa cunoastere, vine convingerea ca aceste lucruri sunt adevarate. Deci nu pot crede un anumit fapt daca nu caut sa cunosc daca este adevarat. Dumnezeu s-a revelat oamenilor prin Biblie (Cuvantul Sau) si mai presus de orice prin Fiul Sau Iisus Hristos, „Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.” (Ioan1:18 ). Un alt verset spune „Ei I-au zis deci: „Unde este Tatăl Tău?” Isus a răspuns: „Voi nu Mă cunoaşteţi nici pe Mine, nici pe Tatăl Meu. Dacă M-aţi cunoaşte pe Mine, aţi cunoaşte şi pe Tatăl Meu.(Ioan 8:19 )”. Si Dumnezeu nu ne-a creat cu minte fara sa o folosim, El vrea sa fim rationali, numai ca lucrurile lui Dumnezeu nu poti fi crezute daca avem o inima plina de mandrie.

Dupa ce ai ajuns la concluzia ca aceste lucruri sunt adevarate, esti convins si le crezi, mai ramane un ultim ingredient care sa completeze acest termen numit CREDINTA, acesta fiind increderea. Adica nu mai ramane decat sa iti pui increderea in Dumnezeu, sa iti pui increderea in ceea ce a facut El, sa iti pui increderea in ispasirea ce a facut-o Domnul Iisus Hristos pentru pacatele noastre. Acum, tu poti sa ai aceasta incredere, dar daca lucrurile in care iti pui increderea sunt false si sunt mincinoase atunci increderea ta este in zadar, este o nadejde falsa. Oamenii isi pun increderea de multe ori in teorii nedemonstrate, presupuneri, se incred in ceea ce le spun oamenii si aceste lucruri de foarte multe ori pot sa te dezamageasca. Un exemplu este teoria evolutiei care s-a schimbat de atatea ori de cand a fost emisa pana in zilele noastre incat nu stiu cum de oamenii o mai pot crede, aici avem un exemplu viu de CREDINTA OARBA care nu se bazeaza pe fapte ci pe presupuneri, se pare doar ca lucrurile pe care le cred sunt adevarate desi nu sunt in realitate.

Ateii cred ca crestinismul se bazeaza pe o credinta oarba, o credinta irationala si ilogica, dar pot sa spun ca nu este asa. Oare ei nu cred ca Mihai Viteazul, Stefan Cel Mare, sau chiar Charles Darwin au existat? Dar de unde stiu ca aceste personaje au existat pentru ca niciodata nu i-au vazut, simtit sau atins? O stiu din istorie, iar aceste personaje nu pot fi dovedite prin metode stiintifice ci ne ramane doar sa ii credem pe cei care i-au vazut si au scris despre ei. Daca Mihai Viteazul ar fi lasat scris printr-un cronicar ca intr-o locatie anume se afla o mare comoara ce credeti ca ar fi facut cei care ar fi citit pentru prima data cronica? Este ceea ce ar face orice om, s-ar duce sa vada daca ceea ce este scris este si adevarat. Acum, daca comoara ar fi gasita inseamna ca aceea cronica este adevarata. In concluzie, credinta este folosita astazi in toate circumstantele, chiar si de oamenii de stiinta.

Biblia este una dintre cartile care sunt pline de istorie, este Cartea care vorbeste despre cum a inceput totul, vorbeste despre oameni carora Dumnezeu li s-a revelat in moduri miraculoase, si nu in ultimul rand vorbeste despre Iisus Hristos. Acum, tot ce este scris in Biblie se poate verifica, Biblia spune ca toti oamenii au pacatuit (Romani cap. 3), pacatul fiind incalcarea Legii lui Dumnezeu. Verificati, gasiti-mi un singur om care sa nu fi mintit niciodata, unul care sa nu fi furat niciodata (valoarea nu conteaza), un om care sa isi fi respectat parintii fara greseala, unul care sa nu fi luat in desert Numele Domnului, unul care sa nu se fi uitat cu pofta la o femeie, unul care sa-L fi iubit pe Dumnezeu din toata inima si sa ii dea cinstea care i se cuvine ca si Creator. Omul este rau, inca din tineretea lui gandurile ii sunt indreptate numai spre rau. Deci Biblia spune adevarul aici. Viata Domnului Iisus Hristos este redata in cele patru Evanghelii scrise de Matei, Marcu, Luca si Ioan, fiti atenti la ce spune Luca la inceputul scrierii sale: Fiindcă mulţi s-au apucat să alcătuiască o istorisire amănunţită despre lucrurile care s-au petrecut printre noi, după cum ni le-au încredinţat cei ce le-au văzut cu ochii lor de la început, şi au ajuns slujitori ai cuvântului, am găsit şi eu cu cale, prea alesule Teofile, după ce am făcut cercetări cu de-amănuntul asupra tuturor acestor lucruri de la obârşia lor, să ţi le scriu în şir unele după altele, ca să poţi cunoaşte astfel temeinicia învăţăturilor, pe care le-ai primit prin viu grai. (Luca 1:1-4)
Cuvintele lui Iisus Hristos trebuie citite cercetate si verificate, eu le-am verificat si fiecare crestin nascut din nou a facut-o. Depinde de tine daca te pocaiesti de pacatele tale si crezi ca Iisus Hristos a murit si apoi a inviat ca sa plateasca datoria ta, sa plateasca pentru raul facut de tine.

Anunțuri
17 comentarii leave one →
  1. Feynman permalink
    17/03/2010 11:14 am

    Se numeste echivocare ilogica. Credinta nu e tot una cu stiinta. Daca pui semnul egal intre „cred ca soarele va rasari maine” si „cred ca exista un balaur in fundul gradinii”, ai o problema. Mare.

    Iar Biblia nu vorbeste despre cum a inceput totul. Te rog sa-mi spui unde scrie in Biblie care-i perioada de injumatatire in cazul dezintegrarii neutronilor si cum se determina diferenta in timp dintre momentul decuplarii radiatiei de materie (generarea perechi neutron/antineutron, proton/antiproton) si timpul sintezei nucleelor de heliu. Si daca tot esti acolo, poti sa spui si cu cat s-a dilatat universul intre timp? Hai, ca-s banalitati, cartea care descrie „cum a inceput totul” ar trebui sa spuna si chestiile astea simple. Apoi discutam si de chestiile complicate.

    Duhul lui dumnezeu plutea de-asupra apelor.[text sters datorita limbajului neadecvat pe acest site]

    • 17/03/2010 2:51 pm

      “cred ca soarele va rasari maine” si “cred ca exista un balaur in fundul gradinii”

      Sunt de acord cu tine. In acest caz, ca sa cred ca exista un balaur in fundul gradinii ma voi duce sa cercetez.

      • Petro permalink
        17/03/2010 5:18 pm

        @Feynman
        ->Iar Biblia nu vorbeste despre cum a inceput totul. Te rog sa-mi spui unde scrie in Biblie care-i perioada de injumatatire in cazul dezintegrarii neutronilor si cum se determina diferenta in timp dintre momentul decuplarii radiatiei de materie (generarea perechi neutron/antineutron, proton/antiproton) si timpul sintezei nucleelor de heliu. Si daca tot esti acolo, poti sa spui si cu cat s-a dilatat universul intre timp? Hai, ca-s banalitati, cartea care descrie “cum a inceput totul” ar trebui sa spuna si chestiile astea simple. Apoi discutam si de chestiile complicate.
        ->Nu pot decat sa iti dau dreptate, intru totul.
        O asemenea perceptie a Bibliei , a lui Dumnezeu , a felului in care Dumnezeu s-a revelat in Biblie, nu poate avea nimic in comun cu stiinta, pentru ca nu are nimic in comun cu Dumnezeu.
        Nu as exagera cu nimc daca , incercand sa-mi imaginez cum ar fi acest dumnezeu, care spune numai banalitati, privind acum, dupa cateva mii de ani , de la Moise, la furnicarul de oameni de stiinta care nu-si mai omoara timpul cu porunci, legi, care nu au inghitit asa usor ” galusca” despre ” facerea lumii” au ajuns acum sa descopere legi despre atractie gravitationala, dezintegrarea neutronilor, he he, mai mai ca dumnezeu se tme ca in curand noua specie de „evosciencenew humansapiens” va ajunge sa-l surprinda pe dumnezeu in ” Imparatia cerurilor” si sa-l intrebe :
        – aceasta este imparatia cerurilor pe care ne-o promiteai, viata aceasta plictisitoare trebuie s-o traim noi pentru o vesnicie???!!
        – uite la noi ce viata plina de adrenalina avem? si mai nou am prelungit-o cu vreo 700 de ani.
        Multumim dumnezeule dar nu mai suntem interesati.
        Dumnezeu sa ma ierte ca am facut o asemenea ” gluma” dar repet, un asemenea dumnezeu nu are nimic in comun cu Biblia , nu are nimic in comun cu Dumnezeu.
        Da ,Dumnezeu ne-a dat suficient de mult incat sa nu fie nevoie sa ne spuna de ” mura in gura” teorema lui Pitagora, cu cat se dilateaza Universul, etc, etc.
        In primul rand ne-a inzestrat cu acele insusiri si calitati ” dupa chipul si asemanarea Sa” care ne fac cu total superiori oricarei specii de pe acest Pamant.
        Cunoasterea in sine , a tuturor fenomenelor naturale , este posibila pentru ca, asa cum este scris in Biblie, ” in toate este o lege si o ordine” Daca ar fi un haos, sau daca aceste ordine nu s-ar pastra asa cum Dumnezeu ne-a revelat in Biblie, atunci nici o lge nu ar fi fost posibila
        Sunt multe foarte foarte multe pasaje in Biblie , care in ciuda simplitatii lor si cu atat mai mult , reveleaza atatea explicatii despre tot ce ne inconjoara incat este chiar un miracol sa le descoperi intelesul ascuns si totusi atat de evident.
        Sa nu confundam faptul ca posibilitatea cunoasterii si explicarii fenomenelor lumii inconjuratoare inseamna ca sunt ” straine ” de Dumnezeu.

      • Feynman permalink
        22/03/2010 9:06 pm

        „pentru ca nu are nimic in comun cu Dumnezeu.”

        Chiar asa, fenomenele fizice nu au nimic in comun cu dumnezeu. Doar cele halucinate. Nu ma obosesc sa citesc un post care contine asemenea povesti. Pa.

      • Feynman permalink
        17/03/2010 5:25 pm

        [comentariu sters]

    • 20/04/2010 4:14 pm

      Fenyman e distrus rau.
      Ba, ai tu o problema mare. E perfect legitim sa pui un semn intre “cred ca soarele va rasari maine” si “cred ca exista un balaur in fundul gradinii”. Acela de „mai probabil”. Daca ai vreo certitudine (probabilitate 100%) in ceea ce priveste ce se va intampla maine, chiar si un lucru atat de banal ca rasaritul soarelui, atunci esti omniscient, profet ori *&^%$.

    • 19/06/2010 2:23 pm

      Vroiam sa ii scriu lui Fenymann un comentariu aproape identic cu cel pe care l-am scris deja… uitand ca l-am scris mai demult:))
      Cel mai tare ma seaca cand apar habarnisti din-astia si se sparg in figuri de genul „echivocare logica”
      http://en.wikipedia.org/wiki/Methods_of_obtaining_knowledge
      Deci, ba da, credinta este esentialmente acelasi lucru cu stiinta. Diferenta consta in metoda scepticismului pentru generarea de cunoastere cu caracter stiintific, in timp ce credinta foloseste metoda increderii (de unde si numele de credinta).
      Deci, decat cu deosebirea acestei metode de triere a informatiilor utile (scepticism vs. credinta)… cunoasterea stiintifica si credinta produc acelasi gen de rezultate, deci sunt practic echivalente.
      Desigur, nu e pretabila cunoasterea religioasa in fizica atomica, asa cum nici metodele specifice cosmologiei nu se aplica in sociologie, precum nici metodele mecanicii cuantice nu se aplica in analiza literara… asta ca sa raspund intrebarii idioate a lui Feynmann.

  2. JeSsYkA86JeSs permalink
    18/06/2010 9:57 pm

    Un înţeles al ”credinţei” este ”convingerea fermă”. Referitor la Dumnezeu, credinţa este în mod frecvent pusă în contrast cu cunoaşterea, astfel încât credinţa înseamnă ”convingere fermă fără genul obişnuit de dovezi”. Aşadar, printr-o astfel de credinţă oamenii se încred în Dumnezeu fără niciunul din motivele obiective, pe care le-ar putea avea când se încred în faptele cotidiene.

  3. 03/08/2010 10:16 am

    „Credinţa fără fapte este moartă” (Iacov 2, 26)

    Dacă o persoană spune că este credincioasă dar nu se văd faptele bune în viaţa sa – atunci este posibil ca acea persoană să nu aibă o credinţă autentică în Hristos. Roadele bune ,adica faptele credintei pe care credincioşii trebuie să o aibă în vieţile lor sunt enumerate in toata biblia…

    “adăugaţi la credinţa voastră: FAPTA bună “.(2 Petru 1,5).

    “ dau fiecăruia, după cum este FAPTA lui.” ( Apoc. 22,12)

    “Care va răsplăti fiecăruia după FAPTELE lui “.(Romani 2,6)

    “vei răsplăti fiecăruia după FAPTELE lui.”(Psalmul 61,11)

    ”atunci va răsplăti fiecăruia după FAPTELE sale.”(Matei 27,16 )

    Credinta adevarata, credinta mântuitoare se manifesta întotdeauna prin fapte, prin rezultate exterioare. Singurele fapte care conteaza pentru Dumnezeu, sunt acelea care se fac prin credinta în El si pentru El, adica faptele credintei. Credinta si faptele ,se întrepatrund si nu pot fi despartite.

    • 03/08/2010 2:45 pm

      Ai perfecta dreptate mihailandrei, insa nu pune atat de mult accentul pe fapte, pentru ca de fapt, mantuirea este daruita gratuit, nu in schimbul faptelor bune.

    • 03/08/2010 3:01 pm

      Din experienta mea si din cunoasterea mea am ajuns la concluzia ca credinta… nu exista!
      Credinta… este pacat, este blasfemie!
      Daca zici ca crezi, cu toate ca crezi, faptele tale nu se vor ridica la nivelul a ceea ce declari ca crezi, pentru ca, daca ai crede, ai actiona in virtutea credintei si nu ai mai comite niciun pacat niciodata. Alta minciuna inventata de Biserica ca sa ierte desfraurile membrilor clerului!!
      Nu exista sa gresesti… daca crezi ca Dumnezeu a zis intr-un fel, atunci nimic nu e mai important decat acel lucru… iti dai viata sa faci voia lui Dumnezeu.
      Daca faci mai putin decat atat, inseamna ca nu crezi!
      Si daca nu exista om fara greseala, inseamna ca nimeni nu crede, deci credinta e o minciuna… cum zicea Eminescu! 🙂

      • 03/08/2010 6:05 pm

        @Adi
        Credinta este pacat, blasfemie? Impotriva cui? Pe cine nedreptatesti atunci cand ai credinta? Ai ajuns intr-un punct in care spui lucruri aiurea si te invarti in cerc. Am impresia ca tragi concluzii fara sens, pentru ca mai apoi sa le declari pentru tine insuti adevaruri. Nimic nu este mai gresit decat ceea ce spui.

        Ai ajuns intr-un punct in care vezi cat de neputincios esti, si cauti vinovati si explicatii. Tocmai aici vrea Dumnezeu sa ajungi, pentru ca El sa-ti poata oferi solutia Lui.

        Toata Biblia de la Genesa si pana la Apocalipsa declara starea de neputinta a omenirii de a se mantui prin propriile metode. Insa ce este cel mai important, este un lucru de necrezut, uneori, pentru urechile noastre. Dumnezeu a gasit o solutie in dragostea si mila Lui fata de noi punandu-si in practica indurarea Lui infinita, dar si dreptatea desavarsita.Asa ca, a trimis in lume pe Singurul Lui Fiu, Iisus Hristos, intr-o natura ca a noastra. Iisus Hristos a invins pacaul din trupul Lui si, mai presus de toate, a murit in locul meu si al tau. Datorita necredintei si razvratirii noastre impotriva lui Dumnezeu, noi (eu si cu tine) meritam moartea. Daca pacatuim impotriva unui Dumnezeu infinit de bun inseamna ca vina noastra este cu atat mai mare. Dar Iisus Hristos a luat asupra Lui nu numai vina mea si a ta, ci a tuturor oamenilor din toate timpurile. Jertfa Lui, a Fiului lui Dumnezeu a fost de-ajuns sa ispaseasca orice vina. Singurul lucru pe care trebuie sa-l faci este sa te pocaiesti (sa ii ceri iertare lui Dumnezeu, sa-ti para rau), sa te intorci de pe calea ta plina de esecuri, si sa iti pui increderea in Dumnezeu.

        Crede-ma, te rog, pe cuvant, ca altfel vor sta lucrurile. Nu vreau sa mergi la nu stiu ce secta, sau sa strang adepti pentru mine sau credinta mea. Vreau doar sa impartasesc cu tine ceea ce am gasit si inteles eu.

        Dumnezeu sa te binecuvinteze cu intelepciune si pe tine si pe cei care citesc aceste cuvinte.

    • 03/08/2010 3:04 pm

      Si, ca sa fiu mai explicit, vreau sa-ti impartasesc ceva ce se gaseste in orice Biblie. Tu ai spus asa: “vei răsplăti fiecăruia după FAPTELE lui.”(Psalmul 61,11). Sa sti ca ai dreptate. Dumnezeu va evalua faptele. Dar faptele de unde vin? Pai eu zic ca din credinta adevarata in Iisus Hristos.

      Si acum, concluzia. Cei care evalueaza dupa fapte, sunt oamenii, pentru ca ei nu pot vedea in sufletul omului, insa Dumnezeu vede direct in inima omului. \o cunoaste prefect. De aceea nu are rost sa spui ca mantuirea se capata prin credinta plus fapte. Pentru ca oricum, o credinta adevarata, va avea fapte vrednice de mantuire.

      Iti dai seama ce ar insemna? Gigi Becali ar fi primul mantuit :).

      A propos, ai uitat versetul asta:

      „Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.” (Efeseni 2:8-9)

      • 03/08/2010 6:30 pm

        „Ai ajuns intr-un punct in care vezi cat de neputincios esti, si cauti vinovati si explicatii.”
        Well… asta este o tipologie de drama intelectuala la care ajung unii… in cazul meu este altceva… un fel de „criza a sensului”. M-am indopat cu atat de multa cunoastere in ultimul timp, incat mi-am depasit capacitatea de a mi-o asezona…
        Nu mai inteleg ceea ce cred si nu stiu cum sa mai interpretez ceea ce stiu!
        Am ajuns aici de la prea multa traire religioasa, nu de la prea putina!!
        Deci consider apologetica din ultimele tau paragrafe… fumata!

      • 03/08/2010 7:50 pm

        @Adi
        Ultimul meu paragraf are atat de mult sens incat pentru tine este prea banal. Nu esti singurul.

      • 03/08/2010 7:56 pm

        Silviu, nu exista om, nici macar ateist (:>) care sa nu fi auzit de 1000 de ori doctrina aia a pacatului rascumparator… inventata de „sfintii parinti” in sec 4… sau, hai, in cel mai bun caz, de Pavel!
        Dar mi-am reamintit ceva! In caz ca tu esti administratorul blogului sau autorul postului respectiv…
        Vreau sa iti recomand din tot sufletul sa elimini articolul cu statistici despre avorturi, deoarece am fost atat de oripilat, cand am vazut poza aia, de mi-a fost afectat somnul mult timp si chiar in timpul zilei am avut momente de groaza!
        Plus ca contine interpretari inexacte.

  4. 05/08/2010 6:36 am

    Când Pavel a scris ca „Căci în har sunteţi mântuiţi, prin credinţă”, el argumenta împotriva conceptiei fariseice care implica aceeasi acumulare de merite.Faptele fariseilor erau „desavârsite” pâna acolo încât ei plateau zeciuiala din cimbru sau marar. Ei credeau ca faptele legii sunt suficiente pentru mântuire.

    Împotriva acestei conceptii s-a ridicat Pavel, dar el nu a afirmat niciodata ca suntem mântuiti „numai” prin credinta.

    Imediat după ce ne spune că „în har sunteţi mântuiţi, prin credinţă şi nu prin fapte „(Efeseni 2:8-9), Pavel ne informează că am fost creaţi să facem fapte bune…”zidiţi în Hristos Iisus spre FAPTE bune” (Efeseni 2:10).

    Inca din primele secole ale crestinismului au aparut doua tendinte: pelagianismul si augustinismul.

    Prima, punea mai mult pret pe faptele credinciosului decat pe credinta sa, in insusirea mantuirii, considerand chiar ca omul face inceputul mantuirii lui subiective.

    Cea de a doua tendinta, considera ca credinta este atat de importanta pentru man­tuirea subiectiva a credinciosului, incat faptele nu mai conteaza.

    Ambele tendinte reprezinta rezulta­tul separatiei dintre trup si suflet provocata de dualismul dintre sensibil si inteligibil propriu filosofiei grecesti antice. Din cauza acestui dualism teologia a fost obligata sa oscileze intre dispretul fata de trup, in sens platonic, si increderea exagerata in calitatile omului, in sens aristotelic.

    Pe aceasta cale s-a ajuns la o justificare care facea abstractie de trup si de faptele bune, lasand totul pe seama credintei si a lucrarii lui Dumnezeu, in sens de predestinatie, si la o justificare care valorizeaza trupul si faptele bune ale omului in detrimentul lucrarii lui Dumnezeu.

    Una nu tinea seama de faptul ca credinta fara fapte este moarta, iar alta pierdea din vedere ca faptele fara credinta nu au valoare soteriologica.

    Atat accentul pus pe credinta in detrimentul faptelor, cat si accentul pus pe fapte in detrimentul credintei sunt rezultatul unei conceptii individualiste care denota prea multa incredere in om si nu vrea sa stie de iubire si de comuniune.

    Aceasta fraza „justificarea numai prin har si prin credinta” ramâne goala, pentru ca nu-mi pot imagina o viata de pura credinta, despartita de fapte, „numai prin credinta”.

    Conceptul vietii de „numai credinta” este abstract si de nerecunoscut în realitate.

    Poate să creadă cineva în Dumnezeu şi credinţa lui să nu-i aducă nici un folos.

    „Oare credinţa poate să-l mântuiască? „(Iacob 2,14)
    Şi dracii cred în Dumnezeu! Nu spune Apostolul Iacob …”că şi demonii cred şi se cutremură? “(Iacob 2,19)

    Dar la ce le foloseste diavolilor credinţa, dacă ei nu fac voia lui Dumnezeu?

    Retine decat atat…..”Credinţa fără fapte este moartă” (Iacov 2, 26)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: